Icoana Intrarii Maicii Domnului in Biserica 21 noiembrie

O Icoană ce prezintă desfăşurarea istorică a evenimentelor

Icoana Intrării Maicii Domnului în Biserică ne descrie închinarea pruncei Maria, slujirii lui Dumnezeu, la vârsta de doar trei ani.

Încredinţată arhiereului Zaharia, care avea să devină tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, a locuit în Sfânta Sfintelor din Templu, locul în care numai un arhiereu putea intra şi, chiar şi el, doar o singură dată pe an.

Alaiul de tinere, care o însoţeşte pe Fecioară, evidenţiat în icoană, demonstrează un obicei evreiesc al vremii, acestea fiind ilustrate cu lumânări aprinse, în mâini.

Arhiereul Zaharia, însuşi, o primeşte pe Fecioară, iar în plan secund, avansând si în timp, o vedem pe Pururea Fecioara, hrănită de înger. Pâinea cerească îi era adusă de însuşi Arhanghelul Gavriil. Practic, icoana ne va reflecta perioada vieţuirii Mariei, până la Buna Vestire, de la aducerea ei la Templu.

Profeţii care vesteau evenimentul:

„Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta,
în haină ţesută cu aur şi-n ape lucioase învârstată.
Ascultă, fiică, şi vezi, şi pleacă-ţi urechea,
şi uită poporul tău şi casa părintelui tău,
că Împăratul îţi va dori frumuseţea,
că El este Domnul tău. (...)

Slava fiicei Împăratului e toată înlăuntru,
îmbrăcată-n ţesături de aur
şi-n ape lucioase învârstată.
Fecioarele ce-i urmează vor fi aduse Împăratului,
Ţie Îţi vor fi aduse cele ce-i sunt aproape;
în veselie şi bucurie vor fi aduse,
aduse vor fi la templul Împăratului.” (Psalmul 44 al lui David, 9-15)

Interpretarea clară ne este punctată şi de Sfântul Maxim Mărturisitorul:

Citim aici un fragment din Psalm, care „ne învaţă” despre „ducerea la Templu şi aşezarea la dreapta altarului, chiar în Sfânta Sfintelor – socotită, cu adevărat, a fi dreapta lui Dumnezeu.”

Fecioarele?
Fecioarele amintite sunt „atât cele care au însoţit-o” pe Pururea Fecioara Maria la ducerea la Templu, cât şi „sufletele feciorelnice care au călcat pe urmele ei” – „prietenele ei”.

„Mintea ta să nu stea la poporul iudeilor şi la casa părintească”, uitând tot ce este în lume, şi îmbrăcând „cuget nou şi nădejde tare” – doar aşa Maria s-a făcut vrednică de Maică a lui Hristos. Avea frumuseţea plăcută Împăratului.

Ce stim despre şederea în Templu?
Pentru a o vedea şi înţelege, va trebui „să urcăm pe scara cerului”, căci după intrarea in Templu, prezenţa ei aici „rămâne mai nevăzută”, dar sporirea sa cu cugetul, „mai adâncă”.

Aşa „sporea şi creşterea trupului, sporeau şi rânduiala şi cunoaşterea minţii”. „Primea învăţătura desăvârşirii de la îngerul, hrănitorul ei”.

Dar profeţia se desăvârşeşte abia când „va domni împreună cu Fiul său preadulce, în Împărăţia Sa fără de sfârşit şi nepătrunsă”. Este specific lucrării dumnezeieşti ca începutul să fie împletit cu sfârşitul: aici, şederea în Sfânta Sfintelor, cu şederea de-a dreapta lui Dumnezeu.

Şi, până la urmă, o icoană făcătoare de minuni...

În 1377, Cuviosul Varlaam are o viziune. Era ucenic al Sfântului Alexis, pe atunci Mitropolitul Moscovei. A pictat-o şi apoi, imediat, a şi fost aşezată într-o biserică de piatră. Hramul bisericuţei era „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”. Făcea parte din Mânăstirea Mântuitorului Hristos – Serpukov.

Acum, la fiecare 21 noiembrie, ne inchinăm cu toţii acestei icoane, cinstind venimentul aşa cum se cuvine.